Gânduri.

     Un alt punct al vieții mele a început.Viata e formata din picatele. În fiecare zi un alt punct, viata e plina de puncte, fără de care viata nu ar exista. Un alt punct al tinereții mele, cu sau fără voia mea, s-a tatuat, s-a imprimat .Viata are puncte de diferite culorile: roșii, negre, gri, albe, acestea exprimând anumite stări, trăiri, experiențe, începuturi.Cele albe sunt tăiri interioare de maximă intensitate, sunt trăirile ce-ți dau avânt, ca starea ce-o am acum; scriind mă văd om, ma văd ființa. Simt ca nu-s nimănui. Eu aparțin scrisului și scrisul îmi aparține. Nu contează dacă aceste rânduri vor fi citite sau nu, pentru mine important e ca scriu, faptul ăsta mă ajuta și mă satisface. Asa e și în viată, cel care înfăptuiește fapta contează, nu cel care aude despre ea.
     Oare dau eu viaţă gândurilor mele sau le sugrum? Cred ca e relativ, depinde de ce anume trezește sau omoară aceste gânduri; poate trezi anumite simțuri sau le poate omorî. Aşa cred că stau lucrurile, în lume totul este relativ, ce este bun pentru unul, este rău pentru un altul. De aici și diversitatea lucrurilor, pe orice plac, după foloasele oricui.
     Câteodată nu știm sa prețuim clipele alături de cineva. Câteodată nu știm privim, nu ştim să ascultăm, nu știm să vorbim, nu știm să acționăm, nu știm să ne întrebam de ce se întâmplă anumite lucruri în viata noastră. De cele mai multe ori nu suntem conștienţi, nu conștientizăm importanţa clipelor. Şi ne trezim prea târziu, vedem lucrurile când ele nu mai pot fi îndreptate, vorbim când a trecut momentul și privim în direcție greșită din cauza pornirilor noastre.
     Mergând pe stradă, plimbându-mă pe aleile parcului sau mergând cu mașina, am observat mulţi oameni cu privirea în jos, cu capul aplecat, ca și cum toată ființa lor era concentrată pe un anumit lucru, și mă întrebam de ce? de ce unii oameni iau această atitudine, de ce privirea lor nu e înainte... și am ajuns la explicația că, pentru ca sufletul lor să se înalte, privirea lor stă în jos, aplecată, umilă și supusă, neluând seama la toate răutățile din jurul lor. Ei se concentrează pe interior, nu la ceea ce atrage privirea, ci la ceea ce atrage sufletul.
     Termin tot cu un gând, cu o întrebare : Ce sunt gândurile mele? Dac-aş putea să le transform în obiecte, oare ce ar fi? Niște obiecte inutile? Obiecte de uz personal?